Agresiunea este, în esență, un fenomen vechi și binecunoscut în rândul elevilor (Olweus, 1995, 196). Deși problema este cunoscută de mulți oameni, ea a devenit obiectul unor cercetări sistematice abia la începutul anilor 1970. Timp de câțiva ani, aceste eforturi s-au limitat în mare parte la Scandinavia. Cu toate acestea, în anii 1980 și începutul anilor 1990, bullying-ul în rândul elevilor a început să atragă atenția altor țări, precum Marea Britanie, Japonia, Olanda, Australia, Canada și Statele Unite.

Rolurile împărtășite prezintă unele diferențe în funcție de gen. Agresorii au, în general, abilități reduse de rezolvare a problemelor și tind să-și exteriorizeze problemele (Andreou, 2001, 62). În general, agresorii au rezultate școlare slabe (Nansel, Overpeck et al., 2001, 6). În special în anii de învățământ secundar, ei se îndepărtează de mediul școlar și manifestă nemulțumire față de acesta. Victimele au cel mai dificil rol în procesul de agresiune. Victimele care sunt zdrobite de comportamentul agresiv al agresorului se află într-o situație foarte dificilă ca „victime”. Una dintre caracteristicile de bază ale victimelor este că sunt mai anxioase și mai nesigure decât ceilalți elevi (Gökler, 2009, 523). De obicei, sunt prudente, sensibile și tăcute. Când sunt atacate de alți elevi, reacționează de obicei prin plâns și retragere, în special în clasele cu un număr redus de elevi.

Nu se poate spune că intimidarea între colegi este un singur tip de comportament. Fie că suntem conștienți de acest lucru sau nu, există multe comportamente negative persistente în care indivizii joacă un rol principal ca agresori și victime. Tipuri de comportament în general

• Excluderea
• Spunerea de cuvinte care vor face persoana să se simtă inconfortabil
• Deteriorarea proprietății
• Atitudini negative care afectează dezvoltarea personală, psihologică și socială și integritatea spirituală a persoanei
• Comportament intenționat care provoacă durere, vătămări sau moartea altei persoane

În prevenirea hărțuirii între colegi, ar trebui să existe o abordare sub forma evaluării, prevenirii și intervenției (Crothers & Levinson, 2004, 497). În prima etapă a evaluării, ar trebui incluse observații, interviuri, măsurători sociometrice, chestionare, opiniile profesorilor și autoevaluările agresorilor. Etapa de evaluare ar trebui să fie planificată cu atenție și realizată de un grup de profesioniști, cum ar fi administratori, consilieri psihologici, profesori și psihologi. „Programul Olweus de prevenire a agresiunii” dezvoltat de Olweus și Limber este cel mai cunoscut program de prevenire a agresiunii între colegi (Smokowski & Kopasz, 2005, 106). Implementarea acestui program pentru învățământul primar și secundar este realizată de profesori și administratori. Acest program îndrumă personalul școlar să creeze un mediu școlar cald, moderat și participativ.